cuișor

română

Etimologie

Din cui + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /ku.iˈʃor

Substantiv

Declinarea substantivului cuișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuișor	cuișoare
Articulat	cuișorul	cuișoarele
Genitiv-Dativ	cuișorului	cuișoarelor
Vocativ	cuișorule	cuișoarelor

1. diminutiv al lui cui; cuiuț.
2. (la pl.) condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic.

Cuvinte derivate

• cuișoriță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coșuri
• curios

Referințe

• DEX '98 via DEX online