culbutor

română

Etimologie

Din franceză culbuteur.

Pronunție

• AFI: /kul.bu'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului culbutor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culbutor	culbutoare
Articulat	culbutorul	culbutoarele
Genitiv-Dativ	culbutorului	culbutoarelor
Vocativ	culbutorule	culbutoarelor

1. basculator.
2. element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online