culegătoare

română

Etimologie

Din culegător.

Pronunție

• AFI: /ku.le.gə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului culegătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culegătoare	culegători
Articulat	culegătoarea	culegătorile
Genitiv-Dativ	culegătorii	culegătorilor
Vocativ	culegătoare	culegătorilor

1. persoană care adună recolta.
2. (cu determinări) colecționară.

   Culegătoare de folclor.

3. zețară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online