culegător

română

Etimologie

Din a culege + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ku.le.gə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului culegător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culegător	culegători
Articulat	culegătorul	culegătorii
Genitiv-Dativ	culegătorului	culegătorilor
Vocativ	culegătorule	culegătorilor

1. persoană care adună recolta.
2. (cu determinări) colecționar.

   Culegător de folclor.

3. zețar.
4. mașină de cules.

Cuvinte derivate

• culegătoare
• culegătorie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online