română

Etimologie

Din a culege + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ku.le.gə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
culegător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culegător culegători
Articulat culegătorul culegătorii
Genitiv-Dativ culegătorului culegătorilor
Vocativ culegătorule culegătorilor
  1. persoană care adună recolta.
  2. (cu determinări) colecționar.
    Culegător de folclor.
  3. zețar.
  4. mașină de cules.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe