cumetri
română
Etimologie
Din cumătru.
Pronunție
- AFI: /ku.me'tri/
Verb
| Conjugarea verbului cumetri | |
| Infinitiv | a cumetri |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cumetresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cumetrească |
| Participiu | cumetrit |
| Conjugare | IV |
- (vb. refl. recipr.) (pop.) a se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru cu cineva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online