cumetri

română

Etimologie

Din cumătru.

Pronunție

• AFI: /ku.me'tri/

Verb

Conjugarea verbului cumetri
Infinitiv	a cumetri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cumetresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cumetrească
Participiu	cumetrit
Conjugare	IV

1. (vb. refl. recipr.) (pop.) a se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru cu cineva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online