cumătru
română
Etimologie
Origine disputată.
Coincide cu slavă (veche) kŭmotra, dar în forme destul de diferite de română. Mulți filologi consideră derivarea din română imposibilă pe baza slavă, și se gândesc la un masculin analogic de la cumătră care, la rândul lui, ar proveni direct din latină commater.
Pronunție
- AFI: /ku'mə.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumătru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumătru | cumetri |
| Articulat | cumătrul | cumetrii |
| Genitiv-Dativ | cumătrului | cumetrilor |
| Vocativ | cumătrule | cumetrilor |
- nașul în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
- termen de adresare la țară între bărbați de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
- (în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
- (p.ext.) (fam.) bărbat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online