cumpătare
română
Etimologie
Din a (se) cumpăta.
Pronunție
- AFI: /kum.pə'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumpătare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumpătare | cumpătări |
| Articulat | cumpătarea | cumpătările |
| Genitiv-Dativ | cumpătării | cumpătărilor |
| Vocativ | cumpătare | cumpătărilor |
- măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online