cumpătare

română

Etimologie

Din a (se) cumpăta.

Pronunție

• AFI: /kum.pə'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cumpătare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cumpătare	cumpătări
Articulat	cumpătarea	cumpătările
Genitiv-Dativ	cumpătării	cumpătărilor
Vocativ	cumpătare	cumpătărilor

1. măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate.

Cuvinte derivate

• necumpătare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online