cununie

română

Etimologie

Din a cununa + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ku.nu'ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cununie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cununie	cununii
Articulat	cununia	cununiile
Genitiv-Dativ	cununiei	cununiilor
Vocativ	cununie	cununiilor

1. căsătorie (religioasă).
2. (concr.) cunună.

Locuțiuni

• (loc.adj.) cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios.

Expresii

• A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios)
• A (-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online