cupelație

română

Etimologie

Din franceză coupellation.

Pronunție

• AFI: /ku.pe'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cupelație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupelație	invariabil
Articulat	cupelația	invariabil
Genitiv-Dativ	cupelației	invariabil
Vocativ	cupelație	invariabil

1. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capeluței
• cepăitule
• căpuitele
• pecetluia
• pelticeau

Referințe

• DEX '98 via DEX online