cupulă

română

Etimologie

Din franceză cupule < latină cupula.

Pronunție

• AFI: /'ku.pu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cupulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupulă	cupule
Articulat	cupula	cupulele
Genitiv-Dativ	cupulei	cupulelor
Vocativ	cupulă	cupulelor

1. organ în formă de cupă mică, aflat la baza ghindei și a altor fructe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clupau
• cuplau

Referințe

• DEX '98 via DEX online