curama

română

Etimologie

Din neogreacă κυραμασ (kuramás).

Pronunție

• AFI: /ku.ra'ma/

Substantiv

Declinarea substantivului curama
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curama	invariabil
Articulat	curamaua	invariabil
Genitiv-Dativ	curamalei	invariabil
Vocativ	curama	invariabil

1. (înv.) colectă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• marcau

Referințe

• DEX '98 via DEX online