curelușă

română

Etimologie

Din curea + sufixul -ușă.

Pronunție

• AFI: /ku.re'lu.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului curelușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curelușă	curelușe
Articulat	curelușa	curelușele
Genitiv-Dativ	curelușei	curelușelor
Vocativ	curelușă	curelușelor

1. diminutiv al lui curea.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcușule

Referințe

• DEX '98 via DEX online