curea
Etimologie
Din latină corrigia.
Pronunție
- AFI: /ku're̯a/
Substantiv
Declinarea substantivului curea | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | curea | curele |
Articulat | cureaua | curelele |
Genitiv-Dativ | curelei | curelelor |
Vocativ | curea | curelelor |
- fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; (spec.) o astfel de fâșie folosită ca cingătoare.
- (înv. și pop.) măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; (p.ext.) fâșie lungă și îngustă de pământ.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online