curmare
română
Etimologie
Din a curma.
Pronunție
- AFI: /kur'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului curmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curmare | curmări |
| Articulat | curmarea | curmările |
| Genitiv-Dativ | curmării | curmărilor |
| Vocativ | curmare | curmărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online