curmare

română

Etimologie

Din a curma.

Pronunție

• AFI: /kur'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului curmare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curmare	curmări
Articulat	curmarea	curmările
Genitiv-Dativ	curmării	curmărilor
Vocativ	curmare	curmărilor

1. acțiunea de a (se) curma; încetare, contenire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online