däka

suedeză

(svenska)

Etimologie

Confer islandeză dækja („târfă”).

Pronunție

• AFI: /²dɛːka/

Substantiv

Declinarea substantivului däka
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	däka	däkan	däkor	däkorna
Genitiv	däkas	däkans	däkors	däkornas

1. (reg., mai ales în Blekinge) fată

Sinonime

• flicka

Vezi și

• herde

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary