décevoir

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche deceivre, care provine din latină decipere < decipio.

Pronunție

• AFI: /de.sǝ.vwaʁ/

Verb

1. a dezamăgi, a decepționa
2. a înșela

Sinonime

• 1-2: désappointer, tromper

Cuvinte derivate

• déceptif
• déception
• décevant
• déçu