decepționa

română

Etimologie

Din decepție.

Pronunție

• AFI: /de.ʧep.ʦi.oˈna/

Verb

Conjugarea verbului decepționa
Infinitiv	a decepționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decepționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decepționeze
Participiu	decepționat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona.

Cuvinte derivate

• decepționant
• decepționat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online