dîner

franceză

(français)

Variante

• diner

Etimologie

1. (substantivul) Din franceza veche deigner.
2. (verbul) Din latină disjejunare.

Pronunție

• AFI: /di.ne/

Substantiv

dîner m., dîners pl.

1. cină
2. dineu
3. (reg., în Belgia, Canada, Elveția și Congo) prânz

Sinonime

• repas

Cuvinte compuse

• après-dîner
• porte-dîner

Cuvinte apropiate

• souper

Verb

1. a cina

Sinonime

• manger, déjeuner

Cuvinte derivate

• dînatoire
• dînette
• dîneur
• redîner

Expresii

• qui dort dîne