prânz

română

Etimologie

Din latină prandium.

Pronunție

• AFI: /prɨnz/

Substantiv

Declinarea substantivului prânz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prânz	prânzuri
Articulat	prânzul	prânzurile
Genitiv-Dativ	prânzului	prânzurilor
Vocativ	prânzule	prânzurilor

1. masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă.
2. (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop.

Cuvinte derivate

• prânzi
• prânzișor
• prânzuleț
• prânzuț

Cuvinte compuse

• prânzul mic
• prânzul mare, prânzul cel mare

Locuțiuni

• (loc.adv.) Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală.
• După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online