dăinuire
română
Etimologie
Din a dăinui.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului dăinuire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dăinuire | dăinuiri |
Articulat | dăinuirea | dăinuirile |
Genitiv-Dativ | dăinuirii | dăinuirilor |
Vocativ | dăinuire | dăinuirilor |
- faptul de a dăinui; persistență; menținere.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online