dănțuitoare

română

Etimologie

Din dănțuitor.

Pronunție

• AFI: /dən.ʦu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dănțuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dănțuitoare	dănțuitoare
Articulat	dănțuitoarea	dănțuitoarele
Genitiv-Dativ	dănțuitoarei	dănțuitoarelor
Vocativ	dănțuitoareo	dănțuitoarelor

1. (pop.) dansatoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online