dănțuitor

română

Etimologie

Din a dănțui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dən.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dănțuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dănțuitor	dănțuitori
Articulat	dănțuitorul	dănțuitorii
Genitiv-Dativ	dănțuitorului	dănțuitorilor
Vocativ	dănțuitorule	dănțuitorilor

1. (pop.) dansator.

Cuvinte derivate

• dănțuitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dințăturo

Referințe

• DEX '98 via DEX online