damă
Etimologie
Din franceză dame, italiană dama.
Pronunție
- AFI: /'da.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului damă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | damă | dame |
Articulat | dama | damele |
Genitiv-Dativ | damei | damelor |
Vocativ | damo | damelor |
- (înv.) femeie aparținând păturilor privilegiate.
- parteneră de dans.
- (peior.) femeie de moravuri ușoare.
- (la jocul de șah) piesă centrală ca importanță (a doua după rege).