deșertare

română

Etimologie

Din a deșerta.

Pronunție

• AFI: /de.ʃerˈta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deșertare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deșertare	deșertări
Articulat	deșertarea	deșertările
Genitiv-Dativ	deșertării	deșertărilor
Vocativ	deșertare	deșertărilor

1. (pop.) acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online