română

Etimologie

Din a deține + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /de.ʦi.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
deținător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deținător deținători
Articulat deținătorul deținătorii
Genitiv-Dativ deținătorului deținătorilor
Vocativ deținătorule deținătorilor
  1. persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe