debavurare
română
Etimologie
Din a debavura.
Pronunție
- AFI: /de.ba.vu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului debavurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debavurare | debavurări |
| Articulat | debavurarea | debavurările |
| Genitiv-Dativ | debavurării | debavurărilor |
| Vocativ | debavurare | debavurărilor |
- acțiunea de a debavura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online