debreia

română

Etimologie

Din franceză débrayer.

Pronunție

• AFI: /de.breˈja/

Verb

Conjugarea verbului debreia
Infinitiv	a debreia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	debreiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să debreieze
Participiu	debreiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj.

Cuvinte derivate

• debreiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baidere

Referințe

• DEX '98 via DEX online