Variante de scriere Vezi și : desfăca

română

Etimologie

Din latină dĭsfacĕre sau din facere, cu prefixul des-.

Pronunție

  • AFI: /des'fa.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) desface
Infinitiv a (se) desface
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) desfac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) desfacă
Participiu desfăcut
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) descompune în părțile componente.
  2. (v.tranz.) a face ca ceva efectuatrevină la starea anterioară.
  3. (v.tranz.) a anula o învoială, un contract etc.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat.
    Nodul s-a desfăcut.
  5. (v.refl. și tranz.) a (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva.
  6. (v.tranz.) a deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc.
    Desfac un plic.
    Desface un pachet.
  7. a desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând.
    Pasărea își desface aripile.
  8. (v.refl.) (despre flori) a-și deschide petalele.
    Se desfac mugurii, bobocii.
  9. (v.tranz.) a vinde produse; a lichida prin vânzare.
  10. (v.intranz.) (în superstiții; construit cu dativul persoanei) a înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A desface patul = a pregăti patul pentru dormit


Traduceri

Referințe