debușa

română

Etimologie

Din franceză déboucher.

Pronunție

• AFI: /de.bu'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului debușa
Infinitiv	a debușa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	debușez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să debușeze
Participiu	debușat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit.

Cuvinte derivate

• debușare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online