debusola

română

Etimologie

Din franceză déboussoler.

Pronunție

• AFI: /de.bu.so'la/

Verb

Conjugarea verbului debusola
Infinitiv	a debusola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	debusolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să debusoleze
Participiu	debusolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (franțuzism) a dezorienta.

Cuvinte derivate

• debusolare
• debusolat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dobașule

Referințe

• DEX '98 via DEX online