Etimologie

Din franceză désorienter.

Pronunție

  • AFI: /de.zo.ri.enˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezorienta
Infinitiv a (se) dezorienta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezorientez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezorienteze
Participiu dezorientat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, drumul pe care urmameargă etc.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe