decălire
română
Etimologie
Din a decăli.
Pronunție
- AFI: /de.kə'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decălire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decălire | decăliri |
| Articulat | decălirea | decălirile |
| Genitiv-Dativ | decălirii | decălirilor |
| Vocativ | decălire | decălirilor |
- acțiunea de a decăli și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online