decalog

română

Etimologie

Din franceză décalogue.

Pronunție

• AFI: /de.ka'log/

Substantiv

Declinarea substantivului decalog
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decalog	decaloguri
Articulat	decalogul	decalogurile
Genitiv-Dativ	decalogului	decalogurilor
Vocativ	decalogule	decalogurilor

1. cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament, revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online