română

Variante

Etimologie

Din franceză déclamation < latină declamatio, declamationis.

Pronunție

  • AFI: /de.kla'ma.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
declamație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ declamație declamații
Articulat declamația declamațiile
Genitiv-Dativ declamației declamațiilor
Vocativ declamație declamațiilor
  1. artă de a declama.
  2. vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice.


Traduceri

Anagrame

Referințe