ton

română

Etimologie

Din franceză thon.

Pronunție

• AFI: /ton/

Substantiv

Declinarea substantivului ton
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ton	toni
Articulat	tonul	tonii
Genitiv-Dativ	tonului	tonilor
Vocativ	'	'

1. (Thunnus thynnus) pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri.

Traduceri

pește

cehă: tuňák (čeština) m. coreeană: 참치 (한국어) (chamchi) daneză: tunfisk (dansk) engleză: tuna (English) esperanto: tinuso (Esperanto) finlandeză: tonnikala (suomi) franceză: thon (français) m. germană: Thunfisch (Deutsch) m. italiană: tonno (italiano) m. japoneză: 鮪 (日本語) (まぐろ, maguro) latină: thynnus (Latina)

maghiară: tonhal (magyar) neerlandeză: tonijn (Nederlands) m. papamiento: tunafesh (Papiamentu) poloneză: tuńczyk (polski) portugheză: atum (português) rusă: тунец (русский) (tun'éc) m. slovacă: tuniak (slovenčina) m. spaniolă: atún (español) m. suedeză: tonfisk (svenska) c. turcă: tuna (Türkçe)

Etimologie

Din franceză ton < latină tonus.

Substantiv

Declinarea substantivului ton
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ton	tonuri
Articulat	tonul	tonurile
Genitiv-Dativ	tonului	tonurilor
Vocativ	'	'

1. sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei.
2. tonalitatea unei bucăți muzicale.
3. înălțimea cu care se pronunță o silabă.
4. felul în care urcă sau coboară vocea în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva.
5. (înv.) accent.
6. atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva.
7. grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori.

Paronime

• tonus, tuna, tona, toană

Expresii

• A da tonul =

• a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon
• b) a iniția, a începe ceva.

• Tonul face muzica - se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva
• A schimba tonul = a-și schimba atitudinea
• (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere.

Traduceri

sunet

afrikaans: toon (Afrikaans) catalană: to (català) cehă: tón (čeština) daneză: klang (dansk) engleză: tone (English) esperanto: tono (Esperanto) franceză: ton (français) germană: Ton (Deutsch) irlandeză: glór (Gaeilge) m. latină: tonus (Latina)

letonă: tonis (latviešu) m. lituaniană: tonas (lietuvių) m. neerlandeză: toon (Nederlands), timbre (Nederlands) papamiento: tono (Papiamentu) poloneză: tona (polski) portugheză: tom (português) m. rusă: тон (русский) (ton) m. spaniolă: tono (español) suedeză: ton (svenska) vietnameză: âm sắc (Tiếng Việt)

Anagrame

• not

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /tʌn/

Substantiv

ton, pl. tons

1. tonă
2. o sută de lire sterline

Cuvinte compuse

• displacement ton
• long ton
• measurement ton
• metric ton (tonne)
• register ton
• short ton

Anagrame

• not

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /tɔn/

Substantiv

Declinarea substantivului ton
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ton	tonnet	ton	tonnen
Genitiv	tons	tonnets	tons	tonnens

1. tonă

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /tu:n/

Substantiv

Declinarea substantivului ton
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ton	tonen	toner	tonerna
Genitiv	tons	tonens	toners	tonernas

1. ton (sunet la o frecvență; interval muzical; de culoare, nuanță; stil de vorbire)