deconsilia

română

Etimologie

Din franceză déconseiller, prin apropiere de consiliu.

Pronunție

• AFI: /de.kon.si.li'a/

Verb

Conjugarea verbului deconsilia
Infinitiv	a deconsilia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deconsiliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deconsilieze
Participiu	deconsiliat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru.

Cuvinte derivate

• deconsiliere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online