defăimător

română

Etimologie

Din a defăima + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /de.fəj.mə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului defăimător
	Singular	Plural
Masculin	defăimător	defăimători
Feminin	defăimătoare	defăimătoare
Neutru	defăimător	defăimătoare

1. (adesea substantivat) care defăimează; de ocară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• deformația

Referințe

• DEX '98 via DEX online