dejectare
română
Etimologie
Din a dejecta.
Pronunție
- AFI: /de.ʒek'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dejectare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dejectare | dejectări |
| Articulat | dejectarea | dejectările |
| Genitiv-Dativ | dejectării | dejectărilor |
| Vocativ | dejectare | dejectărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online