Etimologie

Din turcă delibașa.

Pronunție

  • AFI: /de.li'ba.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
delibașă
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ delibașă delibași
Articulat delibașa delibașii
Genitiv-Dativ delibașei delibașilor
Vocativ delibașă delibașilor
  1. (în evul mediu, în epoca fanariotă) șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe