delibașă

română

Etimologie

Din turcă delibașa.

Pronunție

• AFI: /de.li'ba.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului delibașă
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	delibașă	delibași
Articulat	delibașa	delibașii
Genitiv-Dativ	delibașei	delibașilor
Vocativ	delibașă	delibașilor

1. (în evul mediu, în epoca fanariotă) șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• absidale

Referințe

• DEX '98 via DEX online