căpetenie

română

Variante

• căpitenie

Etimologie

Din cap + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /kə.peˈte.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului căpetenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpetenie	căpetenii
Articulat	căpetenia	căpeteniile
Genitiv-Dativ	căpeteniei	căpeteniilor
Vocativ	căpetenie	căpeteniilor

1. persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant.

Locuțiuni

• (loc.adj.) de căpetenie = de frunte, principal; fundamental.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online