delicvescență

română

Etimologie

Din franceză déliquescence.

Pronunție

• AFI: /de.lik.ves'ʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului delicvescență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	delicvescență	invariabil
Articulat	delicvescența	invariabil
Genitiv-Dativ	delicvescenței	invariabil
Vocativ	delicvescență	invariabil

1. proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente.
2. (fig.) decadență, degenerare, degenerescență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online