substanță

română

Etimologie

Din franceză substance.

Pronunție

• AFI: /subˈstan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului substanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	substanță	substanțe
Articulat	substanța	substanțele
Genitiv-Dativ	substanței	substanțelor
Vocativ	substanță	substanțelor

1. corp (omogen) alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc.
2. categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător.
3. parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru.
4. (fig.) conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc.

Cuvinte compuse

• substanță de contrast
• substanță albă
• substanță cenușie

Locuțiuni

• (loc.adv.) (rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online