română

Variante

Etimologie

Din latină delinquens, delinquentis. Confer franceză délinquant.

Pronunție

  • AFI: /de.linkˈvent/


Substantiv


Declinarea substantivului
delincvent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ delincvent delincvenți
Articulat delincventul delincvenții
Genitiv-Dativ delincventului delincvenților
Vocativ delincventule delincvenților
  1. persoană care a săvârșit un delict penal.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe