demite

română

Etimologie

Din franceză démettre < latină demittere.

Pronunție

• AFI: /de'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului demite
Infinitiv	a demite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	demit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să demită
Participiu	demis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia.

Cuvinte derivate

• demitere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online