demnitate
Etimologie
Din latină dignitas, -atis (după demn).
Pronunție
- AFI: /dem.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului demnitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demnitate | demnități |
| Articulat | demnitatea | demnitățile |
| Genitiv-Dativ | demnității | demnităților |
| Vocativ | ' | ' |
- calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu.
- gravitate, măreție.
- (mai ales la pl.) funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.
- Ocupă o demnitate înaltă în stat.
Sinonime
- 1: titlu, onoare
- 3: poziție, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orânduială, ședere, vrednicie
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
calitatea de a fi demn
|