demnitar
română
Etimologie
Din franceză dignitaire (după demn).
Pronunție
- AFI: /dem.niˈtar/
Substantiv
| Declinarea substantivului demnitar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demnitar | demnitari |
| Articulat | demnitarul | demnitarii |
| Genitiv-Dativ | demnitarului | demnitarilor |
| Vocativ | demnitarule | demnitarilor |
- înalt funcționar al statului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online