merita
Vezi și : Merita, merită, meritá, mérita |
Etimologie
Din franceză mériter < latină meritare.
Pronunție
- AFI: /me.riˈta/
Verb
Conjugarea verbului merita | |
Infinitiv | a merita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
merit |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să merite |
Participiu | meritând |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni.
- Meriți o bătaie!
- a justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă.
- Merităm laudele noastre.
- Această noutate merită confirmare.
- (spec.) (despre mărfuri, obiecte de schimb) a justifica prețul cerut; a face, a valora.
Sinonime
- 1: i se cuveni, (înv.) învrednici, meritarisi
- 3: face
Cuvinte derivate
Traduceri
a i se cuveni
|
Etimologie
Din merita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru merita.
Referințe
(italiano)
Etimologie
Derivat din meritare.
Pronunție
- AFI: /'merita/
Verb
merita