denega

română

Etimologie

Din latină, italiană denegare. Confer franceză dénier.

Pronunție

• AFI: /de.ne'ga/

Verb

Conjugarea verbului denega
Infinitiv	a denega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deneg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să denege
Participiu	denegat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (înv.) a nega, a tăgădui.
2. (v.tranz.) a refuza.

Cuvinte derivate

• denegare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agende

Referințe

• DEX '98 via DEX online