română

Etimologie

Din maghiară tagadni.

Pronunție

  • AFI: /tə.gə.duˈji/


Verb


Conjugarea verbului
tăgădui
Infinitiv a tăgădui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tăgăduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tăgăduiască
Participiu tăgăduit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți.
    Tăgăduiește că ar fi fost la cinema.
  2. (rar) a refuza.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tăgădui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tăgădui.

Referințe