denominativ
română
Etimologie
Din franceză dénominatif < latină denominativus.
Pronunție
- AFI: /de.no.mi.na'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului denominativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | denominativ | denominativi |
| Feminin | denominativă | denominative |
| Neutru | denominativ | denominative |
- care denumește.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului denominativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | denominativ | denominative |
| Articulat | denominativul | denominativele |
| Genitiv-Dativ | denominativului | denominativelor |
| Vocativ | denominativule | denominativelor |
- cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online